Nam avut ce face şi mam uitat ăghen la endependens dei, uil smit dădea cu pumnun extraterestru, extraterestru leşina soto, pă urmă să urca preşedintele american în ef 18 şi tremitea bombe nocleare în nava lu iti, iar unu care era savant părăsit dă nevastă băga veruşi în compiutere dă nu mai ştia ăia cum so dea lantors. Şi peste toate numa steaguri cu dungi şi stele, că ăştia ai dracu mai sunt dă la mamele lor, zice dă noi că suntem naţeonalişti, dai ei ridică steagurili şin curţi, când face barbechiu.
cwmov.blogspot.com
Acu, că e cu 4 giulai sau fără 4 giulai, cu ziua lu recunoştinţa de moare curcanii pă capete sau fără ea, la noi tot nasol să trăieşte, numa puradeii vrea telefoane cu mii dă megapicseli din ăia care cecă face poze mai bune. Iar babacii nare bani, că mulţi e bogetari şi neci servicii no să mai aibă. Rămâne doar geru pă noi, e ger can seberia, e drept că la scară mai mică, că neci noi nu suntem mama rusia, iar nopţile dân seberia e fatale şi letale dacă nai pă lângă tine vodcă şi rusoaice cum are ăla bărbosu dă face reclamă şi să vaită ca prostu, cam vrut săl întreb odată dacă lea loat palea cu tot cu vodca, dă la marchet, la reduceri.
Ianoarie să pregăteşte săşi ia valea dă pă la noi, a şi nins, sămpuţinează gazele dă la ruşi, iar iranienii închide robinetu la petrol, că ei are petrol, iar noi avem frig în oase. Americanu face bombe dă spart ascunzişuri subterane unde să tirează savanţii nucleari, iranianu face figuri, la israelieni cade dronele pân deşerturi, numa la noi nu să mai întâmplă nentâmplate, e can aia cu toate e vechi şi totodată e şi noi, cam ca la second hend. Io mă mai duc la second hend, că nam lovele dă caterpilari, naicuri şi ribucuri, iar gecile nu mia rămas mici da sa mai descusut. Neci bocanci nam ca lumea, miangheţat deştele, însă trag nădejde că vine primăvara şiaş hali şiacu o ciorbă dă ştevie.
Când nam ce face, mă mai uit la tembelizoare, până nu mio tăia ăştia cablu, că de unde lovele şi pentru aia şi pentru ailaltă şi pentru iupisi sau erdees. E greu cu astea, o să ne uităm la geamu dă la aragaz, că oricum nu e nemica în coptoare şi stă dăgeaba.
E numa analişti dăştepţi, suntem neam analitic, asta sună bine, acu am văzut că să dă toţi la ăla dea venit în peaţă la universitate cu ţoale meletare pă el, a fost erou fo două trei zile, pormă ia sărit statu major la beregată şi cecă neci sănătos nu e, da ei şia dat seama dă asta numa după ce sa lansat în cereri şi pretenţii întro garnizoană unde zice ei că el navea ce să caute. Îl bagă la conciliu dă jodecată, vai dă famelia lui, cecă vroia dectatură meletară, huntă can america dă sud şi monarhie în acelaşi timp. Nuş ce să zic, că enformaţiili astea vine dă pă mai multe fronturi şi io ştiu că dacă te iei cu ei în gură sar putea să ajungi şi la bălăceanca, scoate ăştia certefecate şiţi trage dungă roşie pă boletin. Poa să conferme mel ghibsăn, că sa îndrăgostit dă giulia roberţ în teoria lu consperaţia.
E băiat sempatic locotenentu, tre să reconosc, da războaiele să face cu spatele frontului asegurat. Dacă nai asegurare la spate, te trezeşti ca urie ăla dân beblie, dă ia luat david nevasta şi pă urma la lăsat singur pă linia frontului şi urie a mierlito lejer, iar batşeba sa cuplat cu david. Că când o face americanii lu spilberg un film după asta, poate cu clunei sau chiar pit, mă duc la mol săl văd, că acolo e trei d şi te sperii când vine săgeata spre tine dă zici cai murit şiai mai dat şi lovele pă belet degeaba.
Feb
1
2012


Nu se mai vorbeste despre submarinul Rus Kursk unde 22 de rakete Granit de 500 KT fiecare au luat calea,si nu se stie nimic.Dimitri Khalezov a informat Europa,America caci exista aceste rakete in mina unor persoane necunoscute.Frica sa sari in aer este asa de mare caci toti le frica sa spuna adevarul.
http://www.google.ca/search?q=kursk+submarine+photos&hl=en&sa=X&prmd=imvns&tbm=isch&tbo=u&source=univ&ei=rM4pT6XxIOThiAKD2KTLCg&ved=0CCIQsAQ&biw=1280&bih=937
Nu se mai vorbeşte despre foarte multe lucuri, atunci când nu se doreşte, Adrian. Ne facem că nu există. Vom suporta consecinţele…
Neata, neata! Nu credeam ca aici la AINSTAIN e atat de fain. Bine scris, simplu la obect si cu cap nenica, deti vine sal pupi pe ala dea scris. Imi place la nebunie. Serios Cristi, mi se intampla ceva anul asta, oi da ortu popii sau mai stii ce va fi? Probabil asa a fost sa fie sa mi se intample mie multe anul asta. Ma bucur mult ca am indraznit sa revin pe blogul tau, dupa o disparitie mai mult sau mai putin intemeiata. Am reluat sirul intamplarilor, (cum v-am descoperit, povestind acum dimineata- ca so luat lumina in timp ce-ti scriam comul la crochiul cu frunza) si mi-am dat seama ca am facut o mare greseala, ca la un moment dat ti-am parasit blogul.Oricum tot cu textele tale in geanta umblam, chiar daca nu te mai citeam, si nu comentam de un soi de “teama”.UFFFFF!!!!! iar bat campii….Da si mie mi-a placut “episodu cu locotenentul”… furtuna intr-un pahar cu apa, dar asa mai revazui si eu niste “fetze” la tv, la prietenii nostri, pusi pe analiza in profunzime a comportamentului exponentului armatei romane actuale…ca tot amintisem eu mai deunazi de haina militara. Cu haina, fara haina…baiatul a comis-o, vai de cozonacul lui. Sau cine stie, orice e posebil in zioa de aztazi. Sa traiti cum stiti, si vreti, si neaparat sa puteti, bine, rau cum o fi, razbim noi! Sunt sigura. O sa razbim. Doamne fereste de mai rau! La treaba cu noi, si daca se poate in pas de defilare…ar fi grozav. Scuzele mele prietene! Fereasca-ne de rachete, nu le sufar, dar despre astea alta data, cu alta ocaziune. Salutare, la mai mare inspiratiune!!!
Vio
Doamne-fereşte de mai rău, aşa se spune, cu toate că nu învăţăm nimic din greşelile trecutului. Totuşi, şi eu cred că o să răzbim, aşa cum spui…
Ainstaine, tare mi-e teama ca multi dintre noi nu mai apuca primavara.Inghetam in case si, mai ales, afara.
E sfarsitul asa cum au spus maiasii.
Bine ca mai avem cablu si internet ca sa ne mai spunem oful!
Sa auzim de bine!
Deocamdată, stăm bine la capitolul acesta, Gabi. O să apelăm la porumbei călători cât de curând, he, he… Un râs strâmb, evident…
Ciudat comportament la dl.lt. Alexandru Gheorghe, tot vorbea Ainstain de filmele americane, lui nu a avut cine să-i scoată mufa de la microfon pentru protecţie chiar dacă nu era un erou din Vietnam, dimpotrivă i-au fost îndesate sub nas o mulţime
Acum avem şi noi un Forrest Gump
Sper să vă placă şi funny photo retouch-ul, cred că luni îi vine rândul al postare
De-abia aştept. Numai că mi-a plăcut mult şi acela de azi, cu dansatorii Franks şi Boc. Un fel de “Dirty Dancing”, Felicitări!
Când o muri şi speranţa, inventăm altceva…
“Viaţa este ca o cutie de ciocolată… nu ştii niciodată cu ce te alegi” sau Forrest Gump a fost înrolat în armata română sub numele de Alexandru Gheorghe
Tocmai m-am întors de la tine de pe site. Bună fotografia, Acuvio, bună de tot, felicitări!
Cine nu crede in efectele climatice are o problema.La noi in Edmonton aven 10 cm de zapada de la inceputul ierni si face 2-4 grade pe timp de ziua.Sintem obisnuiti la minus 35 pe multe saptamini,luni care nu a durat anul acesta decit 10 zile.
Sunt unele chestiuni care îmi dau serios de gândit şi mie.
Foarte ciudat, Acuvio. Cine ştie unde se mai ajunge…
apai, nene ainstaine, io, bunghindu-ma la locotinentu’ ala ma tot intrebam ce hram poarta, ca doar n-o fi nebun sa-si taie singur craca unei car’ere pe care-o alese el si cu destule eforturi… da’ cand l-am auzit cu dectatura meletara, hopa, ca sari pă mine si alta intrebare: oare omu’ nu-i face jocu’ altcuiva, care ne avertizeaza: stati voi cuminti, impacati-va-ti cu politrucii de-i aveti, ca-n locu’ lor, iaca ce va paste? cin’ sa fie al’ de trimise mesaju’ prin intermediar? ghici, ghicitoarea mea, ca sa citez dintr-un clasic inca-n viata (din pacate)! cat despre cele de se-ntampla pe la altii… lumea merge inainte, nu se-mpiedica de-o romanie mica si urata!
Am spus-o, prima oară mi-a fost simpatic. Pe urmă a început să vină cu propuneri ciudate şi mai că aş ice şi eu ca tine, că l-a-mpins cineva dfe la spate pentru a ne arăta o variantă. Nici nu ştiu dacă s-a mai spus ceva despre el, dacă l-au judecat sau nu în Consiliul de Judecată. Linişte pe front.