Pentru că se apropie primăvara cu paşi repezi, iar sângele începe să clocotească în trupuri (fie că sunt descoperite/despuiate, fie că sunt „sub acoperire”, pierdute pe sub cearceafuri a căror culoare nici nu contează), Serviciul de Informaţii (S)Externe achiziţionează prin licitaţie cremă vaginală şi unguent rectal.

E clar că lupta se dă pe toate fronturile, tensiunea creşte corespunzător, fermoarele de la şliţuri sar în aer, iar bonzii şi boandele se vor agita corespunzător,  la „TOP SECRET”, spre a descoperi prin toate mijloacele/poziţiile perverşii duşmani ai unei ţări deprimate.

Anul trecut – nu putem uita asta asta! – Serviciul Român de (Dez)Informaţii achiziţiona prezervative. Transmiţând presei că acestea vor fi folosite la dezamorsarea bombelor. Probabil în funcţie de aromă.

Aşteptăm cu mare interes să aflăm şi punctul de vedere al SIE, fiindcă toate cremele acestea dau serios de gândit într-o perioadă în care fricţiunile sunt la mare preţ, libidoul politic creşte, iar fantasmele electorale se transformă în fetişuri.

Nu va mai trece multă vreme, suntem siguri de asta, până când serviciile noastre secrete şi erecte vor pune serios la treabă organele virile, astfel că vom fi informaţi (oficial şi cu zâmbetul pe buzele rujate ispititor) despre inevitabilele licitaţii prin care vor fi achiziţionate:

• Păpuşi gonflabile pregătite pentru joc dublu în dormitor, cunoscătoare a mai multor limbi străine.
• Vibratoare şi dildo-uri care vor avea ataşate camere de luat vederi.
• Creme pentru creşterea potenţei informatice şi nu numai.
• Spray-uri împotriva impotenţei fiscale.
• Pastile pentru mărirea capacităţii de efort şi pentru eficientizarea intromisiunii în diferite poziţii care vor fi descrise cu lux de amănunte în rapoartele de bilanţ anual ale SIE ŞI SRI.
• Lenjerie comestibilă pentru agenţii din teren aflaţi sau nu în conservare.

În felul acesta, angajaţii respectivelor instituţii vor avea parte, permanent, de activitate intensă, îmbinând utilul cu plăcutul, iar noi vom putea să dormim în fiecare noapte fără teama că graniţele României s-ar afla în pericol de penetrare.

Cristian LISANDRU – 22 februarie 2012

Spre marea disperare a tarabei cu portocale degerate, Traian Băsescu se află la o cotă de încredere minimă. Aş putea spune că pe măsură ce a trecut timpul, după ce destupase sticle de şampanie în Piaţa Universităţii, atunci când promitea cu frenezie nemascată că va veni şi va sta de vorbă cu alegătorii pentru a fi cât mai aproape de sufletele/doleanţele lor, preşedintele s-a miniaturizat corespunzător, astfel că astăzi descoperim în spatele zidurilor de la Cotroceni un personaj politic pitic.

mediafax.ro

Unii care îi scutură permanent scamele de pe costum sunt de părere că erodarea imaginii unui lider face parte integrantă din viaţă, pentru că România a trecut şi trece printr-o criză adâncă, guvernul manevrat prin sfori de domnul Băsescu a luat măsuri nepopulare dar necesare, iar chibiţii de pe margine i-au pus şefului statului numai piedici, l-au mânjit cu pastă de dinţi pe obraji şi – cu o plăcere maximă – l-au transformat într-o glumă proastă.

Fiecare preşedinte are soarta pe care şi-o merită, iar acţiunile sale au fost, sunt şi vor fi analizate la modul obiectiv pe măsură ce timpul va trece şi patimile inevitabile se vor stinge ca şi cum n-ar fi fost. Dar Traian Băsescu şi-a făcut-o cu mâna sa. Or asta nu o poate nega nimeni. Refuzat în plan extern, contestat în plan intern, preşedintele este mai singur ca niciodată, cu toate că se iluzionează şi visează, poate, chiar la o continuare a activităţii din postura de prim-ministru á la Putin care îşi va impune, ani de-a rândul, punctul de vedere, indiferent dacă acesta este numai bun de aruncat la coş.

Imaginea jalnică a lui Traian Băsescu – conştiincios în a transmite de fiecare dată că luptă asiduu pentru popor, numai că prostimea nu pricepe nimic din drama sa existenţială şi prezidenţială – nu mai poate fi fardată nici chiar de către celebrii make-up artişti aduşi de pe platourile de filmare. O vorbă românească spune doar atât – „A-nţărcat bălaia!” Sau, dacă este să apelăm tot la înţelepciunea populară, „Mortul de la groapă nu se mai întoarce”.

Cele două mandate ale lui Traian Băsescu pot fi caracterizare printr-un singur cuvânt – aroganţă. Or atunci când eşti arogant în relaţia cu propriul popor sfârşitul nu poate fi decât unul singur. Uitarea. Că şi uitare-i scrisă în legile omeneşti, nu? Dacă joci permanent la cacealma şi te bazezi numai pe fler sau pe ameţeala adversarilor, este mai mult ca sigur că nu vei încasa potul cel mare, atunci când zorii se lovesc de ferestre, ci doar frustrări personale pe care niciun lingău din zona ta de influenţă nu o va putea transforma în victorie.

Cristian LISANDRU – 19 februarie 2012

Prezidentele de la germanica şia dat demesia în doi timpi şi trei mişcări, chiar dacă era dân partidu lu buldozeru merchel redege şi neci na făcut mare lucru. La rău mă refer. Cecă a luat o casă sub preţu pieţii şi sa dus şi el pă banii lu alţii în neşte vacanţe. Nam înţeles în ce vacanţe sa dus germanu ăsta neamţ, cre că nu în dubai sau hauai, că acolo să duce deai noştri, care neci prezidenţi nu e şi neci nu are grijă de popor ci numa dă ei.

fin.ro

Io am lăsat televizoru pă un post şi am deschis mai multe ferăşti la uindos, că dacă nai azi uindos să cheamă că nu ezişti, fendcă am vrut să aud analiştii dă la toate teveurile. Toţi a zis acelaşi lucru, parcar fi beut din acelaşi pahar. E criză, să poate şi asta. Şi nam aflat noutăţi, fendcă ştiam şi io, cât sunt dăncuiat, că băsescu nuşi va da demesia neciodată şi că ăia dân parlament consumă la bani dân buget dă nu să poate şi necsam demesii. Miam zis că demesia o fi altfel înţeleasă pă la noi, adecă trebuie să stai, nu să pleci, cine pleacă e ăla mai fraer şi râde toţi dă el pă urmă. Daia ne bate nemţii la cur, daia ne bate şi la folbal, are cârnaţi mai buni şi varza lor e mai bună ca a noastră. Dă bere nu mai zic, e dă la sinenţeles. Neci cavalerii dă la malta sau cavalerii dă le zicea teutoni nu poate să facă ordine peaci, dă ăia cu lumini misterioase, iluminati, nu mai vorbesc, iar despre dan braun dea cunoscut toate secretele lu davinci şi i lea pus în carte lu tom hencs ca să moară vatecanu dă ciudă e tardiv să ciripim.

Bene, nul plâng eu pe vulf ăla dă la nemţi, lam văzut cum pleca dă la mecrofon cu una blondă după el, înaltă dă ziceai că a lungiton patu lu procust şi mai multe nu. Nuş care era rolu ei pacolo, poate că era purtătoare dă vorbe sau trebuia săl resuciteze laiv pă vulf dacă îl lua cu leşinuri. Nu la loat, la ei e foncţie onorefică, da e cu onoare, la noi nu e onorefică şi e fără onoare.

Evenementele nea luat pă toţi la mişto, bocu sa despuiat la fitnes şi despuiat a apărut şi la capatos în şou păcătos, semn că nu ne lom dă lucruri serioase ca nemţii şi germanii şi stăm numa la dalea hilare. Fundu lu boc na fost aşa dă entersant, da deaconescu dan a pecat iar în laţ şi sa ales cu 2 melearde amendă. Dăşi nebunia anceput la capatos, iar ăştia dă la antene a loat întuneric zece menute. Puţin, foarte puţin… Ceneau a intrat în şădinţe, analiştii iar a zis căn sus şin jos, care mai dă care sa dat la boc sau ia luat apărarea. Io nu zic nemica, că dacă nare omu loc la fitnes şi tre săi vadă toţi bucile atunci măcar so dea pă şeron ston sau pe sandra buloc şi atunci stă poporu, uită dă zăpezi, dă enundaţii, dă şouri păcătoase sau dă senteza zilei. Da najunge paparaţii la şeron, mai bene să duce antenele să filmezen băile dă abur dă la ruşi, că acolo să lasă şi cu suspans dacă să supără mafeoţii unii pă alţii.

Vaş envita la o ţuică, că lam văzu pă ejaculatu vanghele cu oana lui, dădea ajutoare la senestraţi, iar la el în carter e ziduri dă zăpezi, da ţuica am băuto dă nervi că ia stricat steaua seara lu jiji şi deabea venise dă sub troene, ca moş gerilă.

 Cristian LISANDRU – 18 februarie 2012

Victor Ponta spune că „eu şi Crin Antonescu suntem condamnaţi să fim împreună”. Aşa este, cei doi seamnă din ce în ce mai mult cu doi condamnaţi nefericiţi care împart aceeaşi celulă, adulmecându-şi mirosurile – nu întotdeauna plăcute -, împărţind bucata de pâine mucegăită şi fasolea din gamele. În orele de plimbare se ţin de mână, mimând o relaţie perfectă, admiră cerul neguros al patriei şi îşi imaginează că tandemul va fi redutabil şi după alegeri.

politicalocala.ro

Eu ştiu că dragoste cu sila nu se poate, mai ales la nivel politic, iar alianţa încropită doar pentru a-i da peste bot lui Traian Băsescu prezintă semne evidente de ameţeală în duet. Bine, nu sunt o Cassandră care doreşte cu tot dinadinsul să cânte prohodul USL-ului. Şi nici nu trag spuza pe turta pedeliştilor care şi-au adus aminte de ţară odată cu prăbuşirea zăpezilor din ceruri. Dar o alianţă între un partid social democrat şi unul liberal aduce al naibii de bine cu struţo-cămila despre care s-a tot vorbit de-a lungul timpului. Ce-i mâna pe ei în luptă?, ar putea întreba cineva. Grija pentru ţară sau dorinţa de a ajunge la putere, acolo unde pernele sunt moi, cearceafurile imaculate şi se gudură pupincuriştii în fiecare dimineaţă?

Lupta împotriva Omului Negru de la Cotroceni capătă tot felul de accente, unele hilare, altele înlăcrimate de-a dreptul, dar scopul scuză toate mijloacele, iar Ion Iliescu a fost de părere că domnul Crin Antonescu este un cârlan. Bine că nu i-a zis mârlan, situaţia ar fi degenerat cu siguranţă. Răspunsul lui Crin nu s-a lăsat aşteptat, evident, fiindcă împusăturile fostului preşedinte nu asigură nici linişte în coaliţie şi nici premise pentru o desfăşurare liniştită a evenimentelor.

Îmi este teamă că aliaţii de azi vor fi duşmanii de mâine, fiecare parte (PNL-PSD, nu luăm în calcul aproape inexistentul Partid Conservator) studiind-o cu maximă atenţie pe cealaltă, minut cu minut, înregistrându-i cu satisfacţie prost mascată slăbiciunile, coşurile de pe faţă şi dunga strâmbă de la pantaloni. Acest mariaj politic de complezenţă  poate să funcţioneze atâta vreme cât interesele vor fi comune. Sau atâta vreme cât lupta împotriva lui Traian Băsescu va fi dusă pe toate fronturile. Ulterior, cuţitele vor fi scoase la vedere, bine ascuţite, iar fiecare va merge pe cont propriu către propriile idealuri de partid, eventual punând şi o piedică zdravănă fostului partener, exact atunci când îi va fi acestuia lumea mai dragă.

Victor Ponta nu transmite partenerilor de coaliţie decât un elegant „Adio, dar rămân cu tine”, fiindcă vrând-nevrând trebuie să-şi suporte unii altora pretenţiile şi hachiţele, ifosele politice şi propunerile printre care se strecoară, deloc liniştitor, şi vinderea blănii unui urs care se află încă în pădure, ieşit din raza puştilor.

Cristian LISANDRU – 12 februarie 2012

Miemi place când ninge, că veruşii îşi bagă unghian gât ca peţigoii resemnaţi, iar prăfecţii să dă mari şi lasă oamenii pe planu doi, ca planu unu e cu politici şi ăştia să uită numai la coloare. Dacă eşti cu portocala storcită, atunci te trece pă tabele dă la centru, premeşti lovele şi ajotoare, dacă nu eşti cu portocala atunci tre să înjuri toţi fraţii grim şi să te rogi să nu mai scuture divinu pernele.

evz.ro

Soilesc la greu, dorm ca muşcat dă ţeţe şi când mă trezesc mă duc la fereşti. Stau mai sus ca alţii, am garsonera mea şi pân la opt nu ajunge zăpezile şi nici rosalu, trece ăştia pă bolevardu lu negoiţă premarele şi înfige lamen troiene, dacă nar fi rău ar fi bene, dan vrancea e cu alerte şi mămăicile nu mai poa să iasă dân casă, daia a plecat jiji cu utilaje şi cu teruri cu ulei zahăr pâini şi altele. Bravo, jiji, lam văzut echipat ca pentru pol, nu semăna cu nansenu dă făcea expediţii şi nici cu fram ursu polar, ceam mai cetit cartea asta în copilărie, mă vesam şi eu în expediţii da nam ajuns neci la bolgari. Lasă că e rău şi la aştia, ne plângem dorerile împreună, ei mai desface la borcane dă castraveţi, noi aflăm că miaela rădulescu să dăsparte dă oţil şi între două ţuici, care mai are că nu mai are toţi, sa terminat şi ţuicile, că cât să ţină şiastea dacă tot iei şi nu pui la loc în damegeană, ne uităm la meniştri şi ungureni.

Ăla dă la enterne a zis că să nu să mai fure, frate, iete şi la ăsta, mia venit cu rău, parca sosit cu snoubordu acuma şi nu ştia că românaşii dă cu jula mai ales la entemperii, la enundaţii şi trăieniri. Nu mă refer la băse, da nea trăienit şi ăsta dă nu să mai poate, a vrut să să ducă la predeal la dextracţie, aşa e la noi, baba floarea moaren casă, iar şefu are chef dă babardeală cu zăpadă. Cecă e cu geana pă ei ăla dă la enterne, să umfla în mecrofon rău dă tot, ăştia dân governu nou vrea să fie comonicatori sau comunicativi, le dă cu tifla la boci, dracu săi mai înţeleagă, da aşa e lanceput, vă spune ainştain, ca căsătoria e, te agiţi dân prima, dai energie dân trup, dormi fără ţoale şi nu te doare şalele, pormă îţi revii şiţi aduci amente dă pretenari, te duci la cârcimă şi bei, nevasta poa să mai stea.

Acu am auzit că unii a dezăpezit cârciumile dân sate, bravo lor, că un să duce omu ca să să vaite dacă nu la cârcimă, doar nu so duce la bebleotecă să caute jornalu lu nansen dă care vorbeam. Mie frică dă ape, cecă să dezgheaţă rapid şi statu român nu poa să facă faţă. Statu  are anemie pă el, am constat dă mult, nu face faţă la ger, la zăpezi, la enundaţii, la criză, la enflaţii, de răzbel nu mai zic, bine că nu vine unu că morţi suntem şingropaţi numa dacă vrea groparii, e oameni şi ei şi pământu nu permite lopeţi acu.

Ninge. De undeo fi atâta zăpadă io nu ştiu, cre că divinu a făcut rezerve ca hârciogii dă are galerii şi duce porumb acolo, hârciogii e dăştepţi, deşi nare core sau oşan şi neci gipuri care săi scoată dân nămeţi. Când o fi să mă renasc dân morţi vreau să fiu hârciog dacă maude divinu şi ţine la ainştain, că ăia neci întreţinere nu plăteşte, neci empozite şi deo sămânţă tot să mai găseşte pă plaiuri.

Cristian LISANDRU – 12 februarie 2012

-         Muică, suntem neam de piatră! Să nu mă contraziceţi, fac scandal. Şi ştiţi că scandalul este pentru mine a doua natură. Mă simt ca peştele în apă atunci când e rost de scandal, cearta – dar numai aia constructivă, na! – mi-e hrană în fiecare zi. Polemică. Asta cer. Polemică.

travel.nationalgeographic.com

-        Bre, vezi că s-a cam tocit piatra aia a lu’ matale, au ronţăit-o intemperiile, vicisitudinile, dezamăgirile şi ratările. Podu’ de piatră s-a dărâmat, a venit apa şi l-a luat. Aş putea să zic că au muşcat din ea cu poftă maximă şi neîmplinirile, da-mi vine să plâng şi mai bine tac. Tăcerea e de aur.

-         E de aur pe dracu’! Ia mai lăsaţi-mă cu prostia asta. Dacă taci, mai ales în ziua de azi, eşti prost. Prost. Scrie prost pe fruntea ta cu litere mari de tipar. Gură mare să ai şi gata, te-ai scos, s-a pus reflectoru’ pe tine, vedetă te intitulezi…

-         Lasă, bre, că nici să vorbeşti ca radioul, neascultat de nimeni, nu e bine. Nu e bine deloc, hai că mata ai experienţă de viaţă şi ştii la ce mă refer. Mă pui la-ncercare, la teste ascunse. Mai bine asculţi cu urechea pâlnie.

-         Adică să tragi cu urechea e mai bine? Păi de-aici vin şopârlele, băiatule cu caş la gură şi nedus la femei, cică şopârlele vin pe surse… Alea care doresc să-şi păstreze întotdeauna anonimatul.

-         Nu, bre, hai că te-ai ambalat prematur, că nu e normal să fii şulfă, nu asta susţin eu. Nu-mi plac sifonarii, mor pe ăia care dau pe goarnă. Da’ ziceam în traducere liberă că a emite inepţii la orice oră nu înseamnă că ai şi ceva de spus. Militez pentru dreptul la exprimare, da’ să fie cu cap. Cu început, cuprins şi sfârşit. Mă interesează în mod deosebit concluzia, concluzia aia argumentată corespunzător.

-         Bă, tu începi să mă enervezi, faci pe deşteptul cu mine. Auzi la el, argumentată corespunzător, unde te afli tu, la academie? Azi nu e nevoie de argumente, e nevoie de sacu’ plin cu vorbe, dacă sunt şi meşteşugite dai lovitura, îi faci pe fraieri din cuvinte, le dai şi bani de taxi pe urmă, ca să nu plângă…

-         Stai, bre, potolit, că ştii că te respect ca pe tata, săracu’, cum să vreau enervare la aceeaşi masă? Na, că mai dau eu un rând, îmi place să beau cu mata aci, la botu’ calului. În picioare, la varice…

-         Ţâcă, ascultă-mă bine, m-a-ndoit viaţa, dar m-am pus la loc, Hopa-Mitică am fost când a trebuit. Suntem neam de piatră, mă, de piatră, şi-mi vine să iau istoria la palme, că n-a ţinut cu noi…

-         Da’ şi noi am tratat-o cu curu’ în momente cheie, nu poţi să mă contrazici, nene, cât să-ndure şi istoria, să stea ca s-o facem noi poştă şi pe urmă să ne trimită bezele în semn de mi-a plăcut, mai vreau?! Nu se poate, are şi istoria mândria ei. I-am cam ridicat poalele-n cap, bre…

-         Ia uite la ţâcă, are nerv, prezintă potenţial! Hai că mi-ai plăcut. Istoria cu poalele-n cap. Bună asta, o reţin… Mai dai un rând?

-         Dau, bre, de ce să nu dau? Mai vorbim de una, de alta, mata ştii să porţi dialogul… Eşti umblat, se vede de la distanţă, se simte…

-         Adevărul e că m-a cam plimbat foamea de viaţă de colo-colo. M-am oprit să beau câte o halbă când mi s-a făcut şi sete, la colţu’ destinului, în picioare, cum facem azi, da’ pe urmă am plecat mai departe. Încă n-am obosit. Forţos. Din neam de piatră.

 Cristian LISANDRU

Am neşte griji feţoase şi mari în emensitatea lor, e cât casa lu poporu renegat dă conduceri, coloarea neci nare emportanţă. Mă refer la coşmelia aia năsfărşită dea vrut proştii so bombardeze cu migurili după zaiafetu trist dân 89, că cecă le stătea lor în gâturi şi râturi regimu trecut pe carel regretă acu şii duce colive la ghencea, da pe urmă sa mutat toţi în ea, acolo vine turiştii care ciripeşten alte limbi şi face poze, mai ales giapanezii, ăştia umblă numa cu aparatele la pept şi nu ratează nemica, şi la ţunami a fost tot primii, a pozat tot. Big in giapan, ce mai.

diseara.ro

Suntem vescoliţi dă vescole, senestraţi cum am fost do veaţă, leberalizaţi la gaze o să fim caşa vrea frenks dă la femei, ăla de dansa cu fiscu prentre frepturi şi la sorprins camerele care era giapaneze, normal.

Fac ce fac şi tot la giapanezi ajung, că ei are zăpezi mai mari ca ale noastre, chiar daca ieşit igaş şi a zis că în 54 a fost cum a fost, da acu o să batem toate recordurile şi ghines buc a şi ciolit urechile, deci la ei arată drumurili dă zici că acu a dat unii cu lama, îţi vine să pui organismu pă asfalt şi să nu mai pleci, iar pă mărgini e ziduri dă nea, aşa am văzut, dă neşte metri buni, parcă erai pă altă planetă sau la poli.

Ehe, înainte dacă aveam doi poli eram boer, acu mă uit ca milogun traistă şi vânzătoarea dă la butic mia zis ainştaine, pune şi tu ceva la păstrare, nu mai da doar pă beutură, că nai lovele dă moarte. A dracu şiasta, cum iei neşte beri sau neşte vodci cum cecă eşti matrafocsat adecă beţiv. Vacs, toţi oamenii cu docsă a fost beţi, aşa că num pasă.  Mă dosesem să iau un pateu dăla dă la antrefrig, că dă la sebiu lu nicu ceauşescu e mai scump şiam auzit că oricum e făcut naşpa. Şi iam zis lu aia că nam chef să mor dal dracu ce sunt, vreau să mă ginesc la emplozia dân pedele, da ma cam luat cu freguri dalea rele, că moare oameniin frig pă tot coprinsu patriei, e ca la creogenezare iar cotroceanu râde. Bă cotrocene, nu mai rânji fasolea la ţară, pune şi lacăt la fălci, ce dracu, fii util şi trist, că e criză şi vescoleşte dă sănchide drumuri, şicoale, menestere şi alte enstetuţii, iar gazu vine pă conductă cu mare efort. Dacă mai vene. Oricum, a găsi ecsonu gaz în marea neagră dân partea noastră, aşa că să vezi afaceri acu. Neci poteci nu ne mai trebe.

Că când a venit giapanezii sau chenezii ca să ne facă drumuri na avut loc dă comeseoane şi nu lea făcut, sa dus la ei acasă după cea tras neşte poze şia zis bă ăştia românaşi e proşti făcuţi grămadă, după ce că nare noroc nare neci drumuri şi fără drumuri cazi dă pă hartă pren ecscludere.

Aşa a zis giapanezii şi ăştia nu e dă lăpădat dacă sa ridicat ei după nagasachi şi hiroşime, când a dat americanu cu litlboy. Cre că ştiţi la ce mă refer. Cu giapanezii nu te pui, a făcut ei şi roboţi şi roboate, poci să pui pariu că dacă le zici face nişte boci mai mici în trei secunde, învârteşti cheiţa şi boc spune da să trăiţi, da să trăiţi, da să trăiţi, iar cotroceanu râde ca la carnavalu ăla cu bibicu şi cu unu dei zicea nenea iancu, cre că nu era vorba neci dă iancu dă la honedoara, neci dă avram iancu şi neci dă iancu dă la temeşoara dea condus echipa dă fotbal şi tre să ezecute pârnaie. Da încă nu ştiu alte detalii, mai bene tac şi beau un rom pentru giapanezi, că sache dăla nam.

Cristian LISANDRU – 3 februarie 2012

Două voturi împotriva noului guvern, asta ca să nu spună cineva că există unanimitate, precum se întâmpla în alte vremuri, apuse, îngropate şi scoase din când în când la aer, spre aerisire sau spălare de oase. Opoziţie absentă, jale ascunsă în spatele unor zâmbete false. Strâmbe. Mergem înainte prin rânjete, în miros profund de şuşă pusă prost în scenă.

gandul.info

Cabinetul Ungureanu îşi ia viteză, miniştrii dau din mâini şi din picioare în funcţie de dorinţa celor care îi manevrează, ne-am trezit în faţa unor figuri noi, cu cv-uri aiuritoare care i-ar recomanda pentru orice altceva, nu pentru astfel de posturi ministeriale, coloana vertebrală a întregului guvern rămâne sintagma „Omu` lu` Cutare”.

Da, este bine (şi la vară cald) atunci când te împinge cineva de la spate, promovându-te în funcţii unde neam de neamul tău n-a visat să ajungă. Din nefericire, reuşim să transmitem mesajul trist că până şi funcţia de ministru este dată de pământ, întinată, călcată în picioare şi sugrumată de degetele unor neaveniţi. Cine n-a fluierat în biserică şi a deschis uşile cu capul, de-a lungul timpului, ajunge, iată, la comanda unor ministere, chit ar fi trebuit să rămână prin culisele politichiei pentru a plimba hârţoage de la un birou la altul.

Mihai Răzvan Ungureanu, surprins şi el de o asemenea binefacere picată din cerul cotrocenist precum o pară mălăiaţă, ne-a vorbit extrem de serios despre o viitoare „epocă de prosperitate”, aşa că trebuie să ne aşteptăm la tot ceea ce poate fi mai rău, mai ales că preşedintele Băsescu rămâne acelaşi mediator/ordonator de porunci infatuat pe care îl cunoaştem ca pe un cal breaz.

Să tragem aer în piept, să stăm strâmb şi să judecăm drept. Guvern făcut din oameni care nu au ieşit niciodată din cuvântul şefilor. Firesc, putem să presupunem că nu o vor face nici de acum încolo. Politica guvernamentală va fi aceeaşi, o Mărie care nu a făcut altceva decât să îşi schimbe pălăria. Se va lucra la fel de prost şi se va vorbi la fel de prost, fiindcă noii miniştri, după cum s-a putut observa, par a avea (şi ei, în sfânta tradiţie pedelistă cu care ne-am obişnuit) limbile încurcate. Traian Băsescu va pune cuvintele în gura lor, iar dânşii le vor da mai departe, din limbă-n limbă, cu criza pre criză călcând.

Cine se amăgeşte şi crede că epoca de prosperitate anticipată de Mihai Răzvan Ungureanu (într-un moment în care se vede, deja, un surfer de succes care ia coama valurilor şi demonstrează un echilbru de invidiat), va deveni o certitudine nu poate fi decât credul. Noul guvern a fost lansat la apă, iar în pânzele zdrenţuite suflă crivăţul. Pentru a se da senzaţia că totul este sub control, fiecare ministru va scoate apa din santină, cu linguriţa, prin rotaţie.

Cristian LISANDRU – 9 februarie 2012

          Probabil veţi spune că nu este nimic nou sub soare din moment ce încă din anii 90 s-au agăţat de putere cei din eşalonul doi al Partidului Comunist Român. Lipindu-se în jungla capitalistă precum timbrul de scrisoare, oamenii de stânga, cei care-l pupau în fund pe Nicolae Ceauşescu şi înfierau cu mânie proletară duşmanii de clasă, au devenit imediat “de dreapta” cu acte în regulă şi ne-au dat, fără jenă, lecţii de democraţie. E drept, una “originală”.

        Show-ul continuă, fiindcă proaspătul prim-ministru/director SIE Mihai Răzvan Ungureanu (se amăgeşte cineva cu ideea glumeaţă că vor fi surprize în Parlament, în cursul zilei de mâine, şi că acest guvern de strânsură nu va trece?) a gustat şi el din “mierea comunistă”, aducându-şi contribuţia şi recunoştinţa adolescentină în slujba idealurilor socialiste.

            Suntem în grafic, tovarăşi!

Cristian LISANDRU

        Din JURNALUL NAŢIONAL – “Premierul “cu puternice convingeri de dreapta” desemnat de anticomunistul preşedinte de dreapta Traian Băsescu să alcătuiască echipa guvernamentală de dreapta post-Boc, a fost, între 1985 şi 1989, membru supleant al Comitetului Central (CC) al UTC. Calitate în care, la cel de-al XII-lea Congres al UTC, conform paginii 3 a ziarului Scânteia Tineretului din data de 19 mai 1985, “tovarăşul Mihai Ungureanu, delegat al Organizaţiei judeţene Iaşi”, a cuvântat adânc. Redăm, de pe site-ul organizaţiei Miliţia Spirituală, câteva pasaje relevante, lăsându-vă plăcerea lecturii integrale în facsimilul pe care-l publicăm”(Victor CIUTACU).

“Pe deplin constienti de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicatiile si orientările secretarului general al partidului, tovarăsul Nicolae Ceausescu, din documentele supuse aprobării, Forumului tineretului, noi, elevii di judeţul Iasi, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialisti cu o înaltă pregătire politică si profesională cu constiintă înaintată hotărâti să muncească, cu entuziasm si pasiune tinerească revolutionară, cu responsabilitate pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescentă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român” (Mihai Răzvan Ungureanu).

Sursa JURNALUL NAŢIONAL

Pentru a nu-l mai enerva suplimentar pe El Comandante, Emil Boc a ţâşnit pe puntea îngheţată a barcazului, la primele ore ale dimineţii, şi-a dat cu stângu în dreptul, strângând din dinţi, apoi a plonjat peste bord. Firesc, nu a strigat nimeni  nici „Geronimo!” şi nici „Om la apă!”, pentru că atunci când miroase-a sânge fiecare se gândeşte  exclusiv la propria cămaşă care îi este, evident, mult mai aproape de piele atinsă de frisoane.

blognepersonal.blogspot.com

În doi timpi şi trei mişcări, oarba justiţie (respectiv Cătălin Predoiu) a fost unsă la conducerea guvernului şchiop, pe termen limitat, plecându-se de la premisa că eşarfa de la ochi va suferi o metamorfoză subită şi se va transforma în ochelari de cal. Cum Traian Băsescu este iute de mână şi se bazează pe nebăgarea de seamă a altora, au fost anunţate consultări de largă respiraţie naţională, dându-se sfoară în ţară că se caută un premier tehnocrat care să îşi asume responsabilitatea ingrată a coabitării paşnice şi constructive cu Şefu`. Conform principiului „Cin` se ia cu mine bine îi dau haina de pe mine!”

Pe surse vin informaţii contradictorii conform cărora va fi organizat un alt show„Românii au talent”, aceasta fiind singura modalitate prin care România ar putea să se pricopsească rapid cu un prim-ministru bun la toate, capabil să stea şi în cap dacă i se va cere, în timpul viitoarelor şedinţe de guvern.

Despre morţi se vorbeşte întotdeauna de bine, chiar şi atunci când este vorba despre un deces politic. În consecinţă, Elena Udrea a ieşit la rampă şi ne-a informat, cu acelaşi zâmbet suav bine conturat, că Emil Boc va rămâne în istorie fiindcă a fost un salvator. Iată şi paradoxul situaţiei – tocmai „salvatorul” nu este salvat de nimeni în momentele de criză, fiind abandonat la cheremul valurilor exact atunci când se pregătea să pună din nou mâna pe lopată pentru a dezăpezi drumul dintre Cotroceni şi Palatul Victoria.

Deocamdată, singura certitudine este că Emil Boc a fost expulzat din istorie – Vanghelie ar spune „ejaculat” – fără vestă de salvare, iar jocurile de culise redevin noul hobby naţional. Pariurile sunt deschise, cotele cresc şi descresc în ritm ameţitor, chibiţii jubilează, iar protestatarii din Piaţa Universităţii înfruntă gerul şi se îndreaptă către Cotroceni cu speranţa (care moare ultima) că saltul în spumele mării efectuat de Boc va fi urmat de cel al lui Traian Băsescu.

Numele eventualilor prim-miniştri circulă cu viteză ameţitoare, sunt lansate fumigene destinate a lua faţa credulilor, costumele de firmă părăsesc şifonierele, apa de gură este la mare preţ, pantofii strălucesc ameţitor, iar cămăşile apretate îşi aşteaptă nerăbdătoare momentul de graţie.

Rămas singur precum un cuc renegat, Emil Boc flutură a pagubă stindardul peticit al şefiei PDL şi ridică ochi înlăcrimaţi către cerul întunecat, întrebând retoric: „Cin` ţi-a fost mai credincios decât mine, Şefu`, cui mă laşi?”

Cristian LISANDRU – 6 februarie 2012